Mă numesc Indira Borcoș, sunt psiholog licențiat în Timișoara, absolventă a masterului în psihologie clinică și a sănătății, bazat pe terapie cognitiv comportamentală în Barcelona și hipnoterapeut. Pe lângă acestea, m-am specializat în diverse metode folosite în psihoterapie: NLP, EFT, EMDR pe care vi le voi descrie succint mai jos. În anul 2020 am aprobat un examen de stat în cadrul Departamentului Sănătății din Germania pentru a obține titlul de „Psychologische Heilpraktikerin” si a putea lucra ca psihoterapeut aprobat (dupa legea HeilprG) în Germania.
Vă prezint colegul meu cu care colaborez:
Sven Nähr
Heilpraktiker în psihoterapie
Hipnoterapeut
Consultant în managementul integrării
Aici ar trebui să scrie cine sunt, ce stare civilă am sau ce cursuri am urmat până acum…
dar, mai important este, de ce ai ajuns tu pe acest site? Cauți un răspuns? Poate o cale de ieșire? Poate chiar pe tine?
Dacă vei găsi ceea ce cauți, nu pot promite, dar împreună vom încerca să găsim o nouă modalitate care să clarifice răspunsurile și să te aducă mai aproape de tine însuți puțin câte puțin.
Povestea noastră ca echipă a început în timpul specializării ca Heilpraktiker în psihoterapie, acolo fiind colegi, am colaborat deseori împreună pentru a învăța și a exersa în meseria noastră. Așa s-a născut ideea de a deschide un cabinet împreună în care să reușim să punem în practică diversele și multiplele metode învățate și ideile creative pe care le avem, cu ajutorul cărora dorim să sprijinim oamenii care sunt în impas și au nevoie de un suport psihologic, terapeutic, astfel încât ședințele de terapie să fie cât mai eficiente.
După discuția inițială și stabilirea nevoilor tale individuale, vom căuta o cale comună pentru bunăstarea și sănătatea ta.
Un obiectiv către un nou viitor, o cale proaspătă și mai clară în viața ta, care va reieși dintr-o varietate de căi și opțiuni de terapie.
- Anxietate
- Burn out
- Conflicte (interioare sau externe)
- Depresie ușoară
- Disfuncții sexuale
- Fobii
- Hipnoză regresivă
- Obsesii
- Procese de doliu, pierderi
- Renunțarea la fumat prin hipnoză
- Slăbire prin hipnoză
- Stress cotidian (microstressori)
- Terapie de cuplu
- Traume
- Terapie de sprijin în cadrul altor diagnostice
Anxietatea este una dintre așa-numitele emoții primare, alături de bucurie, tristețe, frică, furie, surpriză și dezgust. Tulburările de anxietate sunt cele mai frecvente tulburări psihice, cu o prevalență pe parcursul vieții de aproximativ 30%. Aceasta înseamnă că aproape una din trei persoane va suferi de o tulburare de anxietate în timpul vieții. Pot apărea o serie de simptome fizice neplăcute și intense. Acestea sunt de obicei însoțite de o stare subiectivă de frică, anxietate sau panică. Stările pot să apară sau nu în legătură cu o anumită situație/obiect. Prin definiție, ele depășesc sentimentele „normale” de anxietate și creează suferință suplimentară prin apariția acestor simptome. O caracteristică esențială a fobiilor este caracterul inadecvat al răspunsului de frică în raport cu situațiile sau obiectele declanșatoare. În cazul tulburării de panică sau al tulburării de anxietate generalizată, anxietatea apare de obicei la persoana care suferă de această tulburare fără nicio cauză aparentă.
Se pot distinge două grupe principale de tulburări de anxietate primare:
1. tulburări fobice cu temeri situaționale sau legate de obiecte și
2. celelalte tulburări de anxietate, în care temerile fie apar sub forma unor atacuri de panică acute, fie, ca în cazul tulburării de anxietate generalizată, au un caracter mai difuz.
În plus față de tulburările anxioase primare, sindroamele anxioase secundare care necesită tratament pot apărea, de asemenea, în unele boli somatice, psihosomatice și psihiatrice, care ar trebui, prin urmare, să fie luate în considerare în diagnosticul. Intensitatea reacției de anxietate depinde în mare măsură de cât de amenințătoare consideră persoana respectivă că este o situație. Dacă pericolul este amenințător de moarte, teama de moarte care apare este destul de adecvată, adică „realistă”. În cazul fricii patologice, pe de altă parte, există o disproporție clară între amenințarea reală și frica trăită. Această disproporție este deosebit de evidentă în cazul fobiilor.
În general, tratamentul anxietății constă fie în psihoterapie (individuală sau de grup), fie în medicație, fie într-o combinație a celor două, în funcție de caz. Cel mai important lucru este să discutați cu un specialist despre starea dumneavoastră.
IMPORTANT!
Medicamentele nu vindecă anxietatea! Acestea reduc și atenuează simptomele. Deci, în mod normal, medicul nu va prescrie doar medicamente pentru tratarea anxietății, ci va recomanda și o terapie adjuvantă pentru anxietate. TCC, precum și hipnoza s-au dovedit eficiente în tratarea acestor tulburări.
Dacă suferiți de aceste simptome sau de simptome similare, sau dacă aveți pe cineva apropiat care suferă de aceste simptome și căutați o modalitate de a le rezolva, am fi bucuroși să vă sfătuim. Puteți folosi formularul de la sfârșitul paginii, mă puteți suna sau trimite un e-mail la iborcos@isylife-psychotherapie.de.
Dacă vă simțiți epuizat și dacă munca dumneavoastră vă solicită din ce în ce mai mult, este posibil să suferiți de sindromul burnout. Nu sunteți singur în această problemă.
Stresul cronic este cea mai dăunătoare formă de stres psihosocial. Stresul legat de locul de muncă este una dintre cele mai grave și mai răspândite forme de stres cronic și implică adesea diferite tipuri de factori de stres, cum ar fi supraîncărcarea muncii (solicitări care depășesc capacitățile persoanei; de exemplu, persoanele care au grijă de o familie), conflicte interpersonale (de exemplu, între angajat și șef), conflicte de rol (de exemplu, atunci când există cerințe incompatibile între cerințele profesionale și cele familiale) și factori de stres, datorate restructurării locului de muncă.
O consecință specială a stresului la locul de muncă este așa-numitul sindrom de epuizare.
Burnout este un termen clinic aplicat la mediul de lucru și se referă, în esență, la lucrătorii care îndeplinesc sarcini precum îngrijirea și interacțiunea cu ceilalți. Aceasta include medici, asistente medicale, dar și în sectorul educației, de exemplu, profesori, educatori. De asemenea, sunt incluse administrația publică și poliția.
Prima sa conceptualizare datează de la psihiatrul american H. J. Freudenberger, care în 1974 a descris o serie de reacții fizice și psihice pe care le-a observat la un grup de persoane care lucrau într-o clinică de dezintoxicare. După un an, mulți dintre ei se simțeau epuizați, iritabili și dezvoltaseră o atitudine cinică față de pacienții lor și o tendință de a-i evita.
Burnout este un construct multidimensional care constă în cel puțin trei dimensiuni diferite: epuizare emoțională, depersonalizare și realizări personale scăzute la locul de muncă. Burnout a fost asociat cu probleme semnificative, cum ar fi absenteismul și zilele de concediu medical din motive de sănătate.
Dacă munca vă depășește, dacă nu mai vedeți niciun sens în viața profesională, dacă vă simțiți gol și epuizat, scrieți-mi și vă voi sfătui cu plăcere. Puteți folosi formularul din josul paginii, mă puteți suna sau trimite un e-mail la iborcos@isylife-psychotherapie.de.
Fără să ne dăm seama, stresul cotidian își lasă amprenta asupra comportamentului profesional sau familial. Spațiul intim nu este un concept înțeles și, prin urmare, nu poate fi nici acceptat, nici respectat. Reacțiile pe care le dezvoltăm atunci când suntem atacați de persistența și de diferitele niveluri de educație ale persoanelor cu care intrăm în contact depind de permeabilitatea sau imunitatea la stres.
Situația actuală și instabilitatea sunt doar câțiva dintre factorii externi care au o influență puternică asupra psihicului uman. Dacă la aceștia adăugăm factorii interni – predispoziția la instabilitate emoțională, nivelul scăzut de coping sau lipsa capacității de adaptare la mediu – atunci avem toate ingredientele necesare pentru a dezvolta un comportament agresiv și intolerant.
Dacă sunteți blocat într-o situație conflictuală neplăcută și nu vedeți nicio cale de ieșire, atunci ați ajuns la locul potrivit! Conflictele pot fi rezolvate de minune prin diverse metode care pot fi aplicate și la tine însuți. Puteți utiliza formularul de pe pagină, mă puteți suna sau îmi puteți trimite un e-mail la iborcos@isylife-psychotherapie.de.
Depresia este o suferință profundă care începe treptat. Poate începe cu tristețe, cei care suferă nu mai simt bucurie, sunt deprimați, pesimiști și au o dispoziție depresivă. Nu mai sunt interesați să meargă la serviciu, nu mai au chef să se întâlnească cu prietenii sau să iasă din casă. Nu se mai bucură de evenimentele plăcute ale vieții, de copii, de hobby-uri. Bucuria de a trăi dispare, iar totul le pare lipsit de scop și inutil. Acest lucru dă un sentiment de deznădejde care se intensifică (ei văd doar „partea goală a paharului”). Ei nu mai văd calea de ieșire din situațiile în care se află. Au un sentiment de neputință, viața devine din ce în ce mai dificilă. Situațiile care altădată păreau ușor de rezolvat devin acum un efort / sursă de suferință.
Nu orice stare de tristețe este depresie. În cele mai multe cazuri, atunci când suferim o pierdere în viață, vom simți tristețe și chiar unele dintre simptomele de mai sus. Acest lucru face parte din procesul natural de sănătate. Dar atunci când aceste sentimente de tristețe, disperare sunt excesive și persistente, sau când sunt ignorate (reprimate), ele pot sta la baza dezvoltării unui episod depresiv și a unei tulburări psihice.
Depresia este adesea asociată cu anxietatea (90% din cazuri).
Tratamentul psihologic pentru depresie este important nu numai pentru tratamentul episodului actual, ci și pentru prevenirea unor noi episoade după întreruperea tratamentului medicamentos.
Tratamentul pentru depresie constă în abordarea mixtă obișnuită, medicală și psihoterapeutică. Tulburările depresive ușoare sau ocazional moderate pot fi tratate prin psihoterapie. În cazurile severe, este necesară administrarea de medicamente (care se pot obține numai de la un medic), împreună cu psihoterapie adjuvantă.
Dacă vă simțiți deprimat, lipsit de bucurie, epuizat în mod constant sau dacă o persoană dragă prezintă aceste simptome sau simptomele de mai sus, am fi bucuroși să vă sfătuim pe această temă. Puteți folosi formularul de pe pagină, mă puteți suna sau îmi puteți scrie un e-mail la iborcos@isylife-psychotherapie.de.
Problemele din domeniul sexualității pot lua multe forme diferite. Comportamentele, experiențele sau deficiențele sexuale ar trebui să fie menționate ca fiind o tulburare doar dacă persoana în cauză suferă de ele sau dacă sunt afectate și alte persoane care sunt în contact direct cu persoana afectată.
Deteriorarea funcționării sexuale poate fi un răspuns adecvat la anumite circumstanțe de viață; un diagnostic amănunțit ar trebui să permită luarea unei decizii cu privire la indicarea unei terapii.
Prezența disfuncției sexuale nu este un semn de boală psihică. Disfuncția sexuală este definită ca o afectare a funcționării sexuale în timpul actului sexual (coitus). Ele descriu
– O deficiență sau o reducere a dorinței sexuale,
– un impediment pentru efectuarea coitului cu penetrare (penetrare),
– o absență sau o lipsă de control asupra apariției orgasmului,
– durere non-organică în timpul coitusului..,
– o lipsă de satisfacție în timpul coitusului netulburat.
Scopul terapiei este eliminarea simptomelor negative. În multe cazuri, acest lucru implică reducerea inhibițiilor sau a capacității de a controla funcția sexuală. Suferința persoanei afectate sau a partenerului său îl determină pe pacient să se adreseze unui terapeut. Diagnosticul poate fi pus atât în cazul unor relații sexuale ocazionale în cadrul unor cunoștințe ocazionale, cât și în cazul unei relații parteneriale de lungă durată, în unele cazuri chiar și fără existența unor relații sau contacte parteneriale (de exemplu, disfuncția erectilă la bărbați sau disfuncția orgasmică la femei).
Disfuncția sexuală poate fi în primul rând organică sau psihologică. Cu toate acestea, se poate presupune că o afectare a sexualității are adesea și efecte psihologice.
Contează dacă o persoană cu disfuncții sexuale se adresează unui terapeut singură sau cu un partener. S-a constatat că o abordare de terapie de cuplu este deosebit de eficientă în tratarea disfuncțiilor sexuale. Condițiile principale pentru terapia de cuplu sunt ca cuplul să fie motivat să mențină parteneriatul, să nu existe relații sexuale secundare și ca disfuncția să nu fie exclusiv organică. Aceasta poate fi asigurată de unul sau doi terapeuți de sex opus.
Deoarece unele dintre aceste tulburări pot avea cauze fizice, ar fi utilă o clarificare preliminară.
Oferim discreție absolută. Puteți folosi formularul de pe pagină, mă puteți suna sau trimite un e-mail la iborcos@isylife-psychotherapie.de.
Frica clară, persistentă și exagerată/irațională, care poate duce la un atac de panică. Prezența sau posibilitatea expunerii la un anumit obiect/situație (avion, înălțimi, animale, injecții etc.) poate declanșa o fobie. De asemenea, se evită teama de a fi expus la stimulul temut. Acest lucru se face prin retragere și izolare. Prin această evitare, calitatea vieții este grav afectată. Din cauza fobiei de avion, de exemplu, persoanele afectate refuză să călătorească. și multe altele.
Dacă aveți aceste simptome, nu ezitați să mă contactați. Puteți folosi formularul de pe pagină, mă puteți suna sau trimite un e-mail la iborcos@isylife-psychotherapie.de.
Regresia prin hipnoză este o călătorie în timp în propriul trecut până la propria naștere sau chiar într-o perioadă anterioară acestei vieți actuale (numită și terapie de reîncarnare). Teoria acestei metode spune că cauza sau originea dificultăților sau a problemelor actuale poate să se afle într-o viață trecută, iar dacă acestea sunt descoperite sau găsite se poate ajunge la o rezolvare a problemelor. Nu este important dacă credeți în reîncarnare sau în viețile anterioare. Este mai important să te lași purtat de imaginile, vocile sau emoțiile care pot apărea. Pentru a putea folosi mai bine o regresie pentru tine însuți, ar fi utilă experiența sau o prehipnoză.
Dacă doriți să faceți această călătorie în timp, vă voi însoți cu plăcere. Puteți folosi formularul de pe pagină, mă puteți suna sau îmi puteți scrie un e-mail la iborcos@isylife-psychotherapie.de.
Obsesiile sunt gânduri, imagini, impulsuri care apar în mod repetat și persistent mental fără a putea fi controlate sau suprimate. Exemple: gândul de a nu se îmbolnăvi, de a nu muri, de a nu fi înșelat etc. Compulsiile pot fi acțiuni mentale, cum ar fi numărarea, rugăciunea, repetarea; sau acțiuni comportamentale: Spălarea mâinilor; aranjarea; verificarea. Acestea sunt menite să controleze sau să suprime obsesiile în moduri iraționale, nejustificate sau exagerate. Aceste obsesii sau compulsii provoacă suferințe semnificative. Aceasta afectează viața normală a unei persoane.
Terapia cognitiv-comportamentală și hipnoza s-au dovedit a fi eficiente în procesul de vindecare a compulsiilor.
Dacă aveți astfel de simptome sau simptome similare, vă voi sfătui cu plăcere. Puteți folosi formularul de pe pagină, mă puteți suna sau îmi puteți scrie un e-mail la iborcos@isylife-psychotherapie.de.
Durerea este o capacitate naturală înnăscută, un fenomen complex, o reacție naturală a întregii personalități atunci când vine vorba de a renunța, de a spune la revedere și de a se despărți de oameni, lucruri și lucruri abstracte. Durerea poate fi adesea dureroasă și îndelungată, dar este un proces natural.
Doliul este o emoție complexă în cadrul „evenimentelor de viață stresante” (de exemplu, despărțirile) cu intensități variabile, însoțind sentimente (durere, furie, disperare, teamă, neputință, deznădejde etc.). Doliul este un proces psihologic și social de procesare a pierderilor și a prejudiciilor aduse integrității personale (uneori colective). În cazul în care procesul are succes, acesta duce la integrare, reorientare, poate creativitate. Dar poate duce și la o suferință patologică cu boli psihosomatice, depresie, anxietate, socializare.
Prin pierderea unei persoane dragi, pierdem adesea o parte din noi înșine, simțiți un sentiment dureros și profund de gol interior. De cele mai multe ori, doar timpul te poate ajuta să treci peste o asemenea durere mistuitoare.
Dacă în prezent treceți printr-un proces de doliu vă putem fi alături în aceste momente grele. Puteți folosi formularul de pe pagină, mă puteți suna sau trimite un e-mail la iborcos@isylife-psychotherapie.de.
Poate hipnoza să ajute grupul de fumători cu risc să obțină abstinența? Răspunsul este da. De fapt, hipnoza are o istorie îndelungată ca tehnică de control al obiceiurilor, datând de la eforturile de control al tutunului de la mijlocul secolului al XIX-lea. Având în vedere că tehnicile cognitiv-comportamentale sunt eficiente în sine în tratarea renunțării la fumat și că mulți oameni sunt motivați să participe la programe de renunțare la fumat care includ hipnoza, credem că hipnoza poate fi un adjuvant util la un tratament mai cuprinzător de renunțare la fumat.
Vom încerca să vă învățăm metodele de care aveți nevoie pentru a rupe tiparele obișnuite, pentru a învăța să faceți față oricăror dificultăți care pot apărea și pentru a păstra succesele pe care le obțineți aici. Puteți alege apoi tehnica sau metoda care vă este mai ușoară. Nu numai că vă vom explica costurile fumatului, dar vă vom face să conștientizați beneficiile de a fi un nefumător și cât de mândru veți fi atunci când vă veți atinge obiectivul de a nu mai fuma. Dacă vreți să faceți acest lucru, veți reuși. Puterea de voință activată în timpul hipnozei vă poate ajuta să nu mai fumați și să rămâneți nefumători pe viață. Motivația proprie este unul dintre cei mai importanți factori pentru a deveni nefumător.
Dacă ați decis să faceți acest pas, contactați-mă. Puteți folosi formularul de pe pagină, mă puteți suna sau îmi puteți scrie un e-mail la iborcos@isylife-psychotherapie.de.
Interesul față de tehnicile hipnotice pentru pierderea în greutate a crescut pe măsură ce a devenit clar că hipnoza poate completa o varietate de proceduri terapeutice. Hipnoza s-a dovedit a fi o metodă eficientă în procesul de slăbire, mai ales atunci când este folosită ca tratament de susținere în plus față de terapia cognitiv-comportamentală. Folosim tehnici compuse pentru a vă ajuta în acest proces. Poate că ați auzit diverse povești, mituri despre hipnoză și eficiența ei, dar noi suntem absolut convinși că merită să o încercați!
Dacă sunteți pregătiți să faceți acest pas, sunt aici pentru a vă ajuta. Puteți folosi formularul din josul paginii, mă puteți suna sau trimite un e-mail la iborcos@isylife-psychotherapie.de.
Stresul se caracterizează printr-o activare crescută a organismului. În general, scopul este de a se adapta la condițiile în schimbare. În sens evolutiv, stresul este o reacție la condițiile de mediu alternante care servește supraviețuirii.
Stresul se exprimă la diferite niveluri ale organismului: la nivel fiziologic sub formă de transpirație și palpitații, la nivel comportamental sub formă de agresivitate și neliniște, la nivel cognitiv prin schimbarea tiparelor de evaluare a propriei situații. Acest lucru poate duce apoi la o varietate de afecțiuni ale sănătății, în special la tulburări psihosomatice clasice. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat că stresul este cea mai mare amenințare la adresa sănătății din secolul XXI. Stresul se poate manifesta în cele mai diverse domenii ale vieții, precum și la toate categoriile de vârstă.
Se face o distincție între stresorii externi (inundarea cu stimuli senzoriali, stimuli dureroși, situații periculoase), împiedicarea satisfacerii nevoilor primare (apă, hrană, somn), stresorii de performanță (solicitări excesive sau insuficiente, teama de eșec, teama de critică), factori de stres social (izolare) și psihologic (conflict, incertitudine, teama de pierdere a controlului) evenimente perturbatoare, frustrante din viața de zi cu zi care afectează bunăstarea și sunt percepute ca fiind amenințătoare, stresante, legate de pierderi sau frustrante. Probleme legate de greutatea corporală și de aspectul fizic, probleme de sănătate ale unui membru al familiei și nevoia de îngrijire care rezultă din acestea, neplăceri legate de gestionarea gospodăriei, stresul de la locul de muncă, grijile legate de bani etc. În cadrul programelor de formare multimodală, se utilizează în principal următoarele tehnici:
– Psihoeducație
– Tehnici de relaxare (mai ales PMR, Relaxarea musculară progresivă, conform lui Jacobson, așa cum este explicat mai jos)
– formarea conștiinței corporale
– restructurarea cognitivă sau recunoașterea și schimbarea tiparelor de evaluare disfuncțională
– formare în rezolvarea problemelor
Dacă suferiți de aceste simptome, vom fi bucuroși să vă sfătuim. Puteți folosi formularul de pe pagină, mă puteți suna sau trimite un e-mail la iborcos@isylife-psychotherapie.de.
Relația de cuplu s-a schimbat foarte mult în ultimele decenii. De-a lungul generațiilor, sensul relațiilor s-a schimbat. De exemplu, internetul (site-urile de întâlniri) ne oferă astăzi oportunități aproape nelimitate. Factorii de stres, cum ar fi infidelitatea, copiii, problemele financiare sau stresul ridicat de la locul de muncă, pun o mare presiune asupra cuplului și a relației. Dacă acum cuplul nu ia măsuri active, se ajunge de obicei la separare.
Una dintre cele mai eficiente soluții este terapia de cuplu. Aceasta constă în ședințe de terapie individuală și de cuplu. O componentă importantă este terapia prin discuții și acțiunile comune, care sunt adaptate în mod special pentru fiecare cuplu în parte.
Am dezvoltat metode speciale pentru terapia de cuplu. Cuplul este însoțit de doi terapeuți (dacă se dorește). Nu ezitați să mă contactați! Puteți folosi formularul de pe pagină, mă puteți suna îmi trimite un e-mail la iborcos@isylife-psychotherapie.de.
Multe evenimente au trezit o nouă conștientizare în medicină și psihoterapie în ultimii ani, care pot provoca evenimente de viață traumatice, consecințe psihologice care necesită tratament. Tratamentul acut în aceste cazuri este preventiv și important pentru a evita consecințele traumatice complexe pe termen lung.
Astfel de evenimente pot fi războaie, atacuri teroriste, catastrofe tehnice (de exemplu, accidentul de tren Eschede); răpiri, persoane afectate/cunoștințe sau rude ale unei persoane sinucigașe și multe altele. Gama de ceea ce și cât de traumatizant este, din păcate, foarte mare și depinde în întregime de starea psihologică a individului.
Experiențele traumatice repetate sau mai complexe, în special în copilărie și adolescență, provoacă, de asemenea, simptome traumatice mai complexe.
Dacă experiențele traumatice au loc într-o fază foarte sensibilă și, prin urmare, vulnerabilă a dezvoltării personalității, se poate presupune o prevalență ridicată a bolii. Din punct de vedere clinic, există apoi, de obicei, simptome de schimbare a personalității și tulburări de personalitate care depășesc caracteristicile sindromului de stres post-traumatic clasic.
Clasificarea tipurilor de traume conform Terr (1991):
Evenimente traumatice de scurtă durată (traume de tip I).
– Dezastre naturale
– Accidente
– Dezastre tehnice
– Acte criminale de violență, cum ar fi jafuri, împușcături
– Traume repetate, de durată mai lungă (traume de tip II)
– Tortură multiplă
– Luare de ostatici
– Închisoarea în război
– Violența sexuală sau fizică repetată sub formă de abuz, rele tratamente, precum și violul
Trauma are loc, de obicei, în situații sociale complexe sau are efecte profunde asupra mediului psihosocial; acest lucru este valabil și pentru trauma de tip I. Relațiile cu partenerii și cu familia sunt adesea afectate, precum și, în cele mai multe cazuri, performanța profesională și capacitatea de muncă. Trauma are adesea ca rezultat retragerea din mediul de viață familiar și izolarea.
Cercetările au arătat că în creier și în corp se produc schimbări fiziologice și neurologice incredibil de complexe, toate produse de factori de stres traumatici. Aceste modificări la nivelul creierului și al sistemului de răspuns la stres al organismului sunt adaptative în situații de criză – ceea ce înseamnă că sunt esențiale pentru a supraviețui pericolului sau daunelor provocate de traume. Cu toate acestea, pe o perioadă îndelungată de timp, aceste modificări neurobiologice ale sistemului cerebral pot duce la tulburări în procesarea percepțiilor și cognițiilor (gânduri, credințe, planuri, decizii) și a sentimentelor, care pot modifica în mod fundamental o persoană.
Tulburările traumatice, dacă nu sunt tratate, au o tendință ridicată de a deveni cronice și sunt adesea mascate de tulburări psihologice comorbide (depresie, anxietate etc.).
Din fericire, în ultimii ani a avut loc o amplă discuție publică și o conștientizare a semnificației experiențelor traumatice de viață și a posibilității de tratare a acestora. Este de sperat că acest lucru va contribui la evitarea proceselor de cronicizare de lungă durată.
EMDR și terapia cognitiv-comportamentală au demonstrat un scor de dovezi de nivel I, ceea ce înseamnă că aceste metode sunt foarte eficiente în tratarea și ameliorarea simptomelor.
Printre altele, lucrăm cu aceste metode, dacă acum bănuiți că suferiți de consecințele unei experiențe traumatice, vă rugăm să ne contactați. Completați formularul din josul paginii, sunați-mă sau scrieți-mi la iborcos@isylife-psychotherapie.de
Vă însoțim în toate tulburările fizice sau psihice care nu sunt menționate aici, condiția prealabilă fiind ca acestea să fi fost clarificate și examinate de un specialist.
În calitate de membru al familiei, de multe ori vă este greu să vă exprimați propriile probleme, pentru a nu împovăra în plus persoana afectată, în astfel de situații vă însoțim cu plăcere în această perioadă dificilă.
Dacă simțiți că aveți nevoie de psihoterapie, coaching, consiliere, relaxare, contactați-ne! Puteți folosi formularul de pe pagină, mă puteți suna sau îmi puteți scrie un e-mail la iborcos@isylife-psychotherapie.de.
Metode terapeutice
Hipnoza clinică, așa cum este definită de Asociația Americană de Psihologie și de Societatea Britanică de Psihologie, este o procedură de intervenție bazată pe tehnici de sugestie. Astfel, hipnoterapeutul, folosind diferite tipuri de sugestii, ajută persoana să genereze în imaginația sa experiența problematică, precum și să recunoască emoțiile, gândurile, reacțiile fiziologice etc., asociate acestei experiențe, cu scopul de a influența percepția, sentimentele, gândurile și comportamentele și de a facilita schimbarea.
Hipnoza clinică este o intervenție valoroasă în tratamentul unei varietăți de probleme psihologice și medicale, contribuind la îmbunătățirea calității vieții multor pacienți. Cercetările arată că, atunci când este utilizat ca adjuvant al altor terapii/intervenții medicale, acesta crește eficacitatea și/sau eficiența acestor intervenții. În plus, hipnoza este folosită și în alte domenii, pe lângă medicină, de exemplu, chirurgie, intervenții stomatologice, sport, psihologie judiciară, concentrare etc. În cele din urmă, trebuie reamintit faptul că hipnoza nu este doar un set de proceduri aplicate, ci și un domeniu de studiu care are o mulțime de cercetări teoretice și experimentale, cu implicații în mai multe domenii cheie ale psihologiei și medicinei, cum ar fi percepția, memoria, neuroștiința etc.
O tehnică eficientă pentru tratamentul tulburărilor psihologice tipice precum anxietatea, depresia, tulburarea de stres post-traumatic, dar și în tulburări psihofiziologice precum managementul durerii, tulburări gastrointestinale, diabet sau astm, printre altele, precum și beneficiile dovedite științific ale utilizării sale în diverse contexte medicale (pregătire pentru intervenții chirurgicale), ontologie, obstetrică, pediatrie, stomatologie etc..
Cu toate acestea, este de asemenea adevărat că există multe mituri și neînțelegeri cu privire la beneficiile hipnozei clinice, promovate în mare parte de mass-media, de practicile greșite sau de relația lor cu mediile ezoterice, care întunecă beneficiile acestei proceduri și determină o respingere a utilizării sale. Prin urmare, printre cele mai relevante mituri se numără următoarele:
Mitul 1: Hipnoza nu aparține domeniului psihologiei științifice. Cei care o practică sunt de obicei șarlatani, vindecători sau oameni de spectacol. Oamenii care se simt mai bine cu ea sunt creduli, ignoranți și „dependenți”. Acest lucru este FALS, deoarece mai multe personalități ale psihologiei au folosit-o și au studiat-o, cum ar fi Wundt, James, Paulov sau Eysenck, este susținută de diferite societăți științifice și predată în diferite universități din SUA, Canada, Australia, Germania, Marea Britanie, Spania.
Mitul 2: Hipnoza poate lăsa persoana aflată în transă, astfel încât aceasta să nu mai poată „ieși din starea hipnotică”, voința să-i fie diminuată sau să intre în frenezie. Dovezile empirice au arătat că această credință nu este adevărată , deși este adevărat că unele persoane au mai multe dificultăți decât altele în a ieși din starea de hipnoză, la fel ca și în cazul altor tehnici de relaxare (de exemplu, meditația).
Mitul 3: Apariția modificărilor la persoanele sănătoase. Persoanele cu probleme psihopatologice se pot înrăutăți cu ajutorul hipnozei. Nu există nicio dovadă empirică că hipnoza provoacă efecte secundare negative!
Mitul 4: Hipnoza provoacă o „stare” asemănătoare somnului, în care persoana prezintă caracteristici speciale. Dacă aceste caracteristici nu sunt atinse, persoana nu este hipnotizată. Puteți fi în această stare specială doar dacă vi s-a aplicat o metodă de inducție hipnotică. În realitate, nu trebuie să se întâmple nimic „special” sau „spectaculos” în reacția unei persoane hipnotizate. În orice caz, totul depinde de persoana însăși, de așteptările și convingerile sale despre hipnoză.
Mitul 5: Hipnoza elimină și anulează controlul voluntar al persoanei. Acesta devine un automat în mâinile hipnotizatorului pentru a putea comite fapte criminale, antisociale, imorale sau de batjocură socială. Deși este adevărat că, sub hipnoză, acțiunea este automată, acest lucru nu înseamnă că este „necontrolată” sau involuntară. În realitate, persoana nu-și pierde niciodată capacitatea de decizie sau de voință.
Mitul 6: Hipnoza provoacă reacții neobișnuite, extraordinare și cvasi-magice la oameni. Acest lucru este fals. Ceea ce se întâmplă de fapt este că oamenii pot experimenta diferite tipuri de răspunsuri „hipnotice” – motorii, senzorial-fiziologice și cognitiv-perceptuale – deși aceste răspunsuri implică automatism (involuntaritate percepută), dar este adevărat că activarea și finalizarea lor este în conformitate cu voința persoanei.
Mitul 7: Hipnoza este o terapie (hipnoterapie) foarte utilă, rapidă și eficientă, care nu necesită niciun efort din partea clientului pentru a-și schimba comportamentul. Numai persoanele foarte vulnerabile pot beneficia de el. În primul rând, hipnoza nu este o terapie psihologică, ci o tehnică care ajută alte intervenții prin îmbunătățirea eficacității lor, dar asta nu înseamnă că persoana nu trebuie să se străduiască să se schimbe.
Vă aștept să vă convingeți singuri!
Ce este terapia cognitiv-comportamentală?
Este o terapie psihologică care schimbă comportamentele, gândurile și emoțiile care cauzează un comportament problematic. Ideea de bază din spatele CBT este că gândurile și sentimentele noastre joacă un rol fundamental în comportamentul nostru. Terapia cognitiv-comportamentală este orientată spre acțiune, terapeutul și pacientul lucrează împreună pentru a identifica și rezolva problemele.
În ea se combină:
– Terapia comportamentală pentru a elimina sau modifica anumite comportamente care provoacă disconfort, dobândind și îmbunătățind în același timp alte comportamente dezirabile și sănătoase.
– Terapie cognitivă pentru a lucra asupra gândurilor și convingerilor negative și a le schimba cu modificări pozitive, sănătoase, pentru a îmbunătăți comportamentul și starea emoțională.
– Emoțiile sunt legate de gânduri, modul în care gândim este legat de ceea ce simțim și de modul în care ne comportăm.
- Obiectivele terapiei cognitiv-comportamentale
Să îi ajute pe oameni să rezolve problemele care îi afectează în viața de zi cu zi și să fie capabili să schimbe gândirea inadecvată, comportamentul inadecvat, emoțiile și afectele stresante. Pentru a realiza acest lucru, persoana își sporește bunăstarea individuală și socială. Noi le oferim instrumente, metode sau tehnici care le facilitează rezolvarea problemei.
Scopul terapiei cognitiv-comportamentale este de a identifica gândurile negative și de a le înlocui cu gânduri eficiente, pentru a schimba putea schimba comportamentele dezadaptative și a obține astfel comportamente favorabile pentru dumneavoastră.
- Caracteristicile terapiei cognitiv-comportamentale
1. este rapidă și eficientă în comparație cu alte modalități de psihoterapie.
2. Este un proces activ-directiv pe care terapeutul îl facilitează prin ascultare activă, intervenții, reflecție.
3. Se lucrează între sesiuni, pe aspectele și comportamentele lucrate în timpul sesiunii pentru a le pune în practică.
4. să stabilească o relație de colaborare între terapeut și pacient, în care rolul terapeutului este de a consilia și de a ghida schimbările pe care dorește să le promoveze la pacient.
5. este o intervenție clinică eficientă, o terapie psihologică cu rezultate îmbunătățite pe termen scurt și lung.
EMDR (Eye Movement Desensitization and Reprocessing) folosește reactivarea imaginativă pentru a procesa trauma. O metodă de confruntare, relaxantă și de mare susținere care utilizează doi stimuli senzoriali alternativi opuși (mișcări oculare induse, bătăi cu mâinile), realizată cu scopul de a reorienta procesarea și integrarea experiențelor traumatice.
Procesarea amintirilor stresante și a convingerilor disfuncționale are loc prin concentrarea ghidată terapeutic asupra percepției interioare.
Programarea neurolingvistică (NLP) este un model de schimbare constructivă a structurii experienței subiective, a cărui aplicare are ca scop eficientizarea comunicării sau a altor comportamente, fie în viața de zi cu zi sau la locul de muncă, în consiliere, terapie sau formare, în situații de negociere sau în vânzări, pentru sine sau pentru alții. Psihoterapia neurolingvistică este o metodă de psihoterapie sistemică-imaginativă cu o abordare integrativ-cognitivă și o orientare senzorial-specifică. Accentul se pune pe munca orientată spre obiective și se practică în cadrul unei terapii individuale, de cuplu, de familie sau de grup.
EFT este o metodă de auto-ajutorare simplă și ușor de învățat din domeniul psihologiei energetice, care determină o rezolvare a tulburărilor din fluxul energetic uman.
Fluxul de energie din corp este stimulat și armonizat prin atingerea a cincisprezece puncte de meridian.
Un subiect care conține o problemă este formulat și încheiat cu o propoziție care are un efect pozitiv și coerent asupra ta. ex.
„În ciuda faptului că sunt foarte supărată pe colegii mei, mă iubesc și mă accept așa cum sunt.”
Emoția în cauză este evaluată pe o scală de la 0 la 10 și reevaluată după fiecare rundă de tapotare. Continuați să bateți până când se obține rezultatul dorit sau până când se simte o ușurare vizibilă.
PMR a fost dezvoltat inițial pentru a ajuta pacienții neurologici cu anumite boli să recâștige controlul asupra grupurilor musculare. În utilizarea cu succes a acestei metode, s-a observat apoi că, prin practică regulată, oamenii învață să dezvolte ceea ce se numește un răspuns de relaxare. Răspunsul de relaxare este o stare în care tensiunea musculară generală și ritmul cardiac scad, iar multe alte funcții corporale se stabilesc în jurul unei stări „ideale” de repaus.
Această stare de odihnă este percepută ca fiind plăcută și odihnitoare și este eliberatoare pentru organism. Efecte similare au fost dovedite și în cazul așa-numitului antrenament autogen, precum și al altor metode meditative.
Cu toate acestea, antrenamentul autogen, ca și alte metode meditative, este mult mai dificil de învățat și necesită, de obicei, multe luni de practică înainte de a se produce reacția de relaxare. PMR, pe de altă parte, poate fi învățată cu ușurință în 2-3 săptămâni cu o practică regulată! În plus, PMR poate fi folosită și ca o relaxare rapidă, legată de situație, în timp ce acest lucru nu este atât de ușor cu celelalte metode! În prevenție și reabilitare, precum și ca terapie complementară pentru multe boli somatice, metodele de relaxare fac parte din terapia de bază.
Auto-relaxarea concentrativă! Antrenamentul autogen realizează reacția de relaxare prin concentrarea asupra unui semnal general de relaxare (repaus), precum și asupra relaxării generale a mușchilor (greutate) și a dilatării vaselor de sânge periferice (căldură). Exercițiile organelor (respirație, abdomen, inimă, cap) servesc, în plus, la diferențierea percepției corporale, la centrarea în interior și la aprofundarea relaxării.